O zi de luni. recharging batteries.

Și pentru că am promis că revin cu impresiile de la Eurosfat, mă apuc să scriu de zor. Săptămâna a început cu un eveniment care, dacă încă nu aveai în sânge nicio fărâmă de valori europene, cu siguranță, în urma vizionării dezbaterilor și a analizării discursurilor, ai fi început să meditezi puțin la îndoiala pe care o aveai de a nu merge la urne pe 25 mai.

Esența discursurilor, calitatea dezbaterilor, argumentarea ideologică a votului în Parlamentul European, explicarea politicilor europene și dezbaterea unor teme delicate transformate în teme de campanie nu puteau decât să te inspire și să-ți spui în sinea ta: there is still hope.

Am participat la mai multe panel-uri, dar de departe cel mai breathless a fost cel despre stat de drept și democrație. Europarlamentarii prezenți au fost: Cristian Preda, Norica Nicolai, Monica Macovei și Cătălin Ivan. Nu cred că vă puteți imagina ce a ieșit. Niște scântei desigur, un om bine pregătit pe justiție, încă unul pe știință politică, una dintre femeile care au făcut-o pe Viviane Reding să-i pară rău că a cunoscut-o, și, în cele din urmă, un social – democrat, care, pentru un purtător de cuvânt, m-aș fi așteptat la intervenții mult mai bine structurate și argumentate. Alt panel, în care speakeri erau Siegfried Mureșan, Adina Vălean și Dan Nica și în care se discuta despre ieșirea din periferia economică a UE. Ei bine, cred că aș fi preferat să ascult mai mult experții în domeniu în această dezbatere. A fost puternic politizată (și prima a fost), dar s-a focusat mult mai mult pe acest aspect, ceea ce nu a făcut decât să transforme tema într-un fade. Scurtă concluzie: degeaba provii din administrație publică centrală (highest rank), presupunându-se că tu elaborezi și implementezi strategii, politici dacă, în calitate de candidat la PE, nu le comunici corect, nu vii cu facts și informațiile pe care le furnizezi nu sunt conforme cu realitatea. Pe de altă parte, să fii ”născut și crescut”  în spiritul european, provenind din sfera tehnocrată, cu un background recunoscut deja la nivel comunitar și o vârstă cu puțin peste 30 de ani, who showed up from the middle of nowhere și lansat în spațiul public ca și înlocuitor al Ebei, nu pot spune că mi-a displăcut. Dar, audiența în sala respectivă nu era chiar electoratul, cu alte cuvinte comparațiile simpliste din discurs nu știu dacă au avut finalul dorit.

Ultimul panel, dar nu cel din urmă, cu Guy Verhofstadt, Corina Crețu și Yves Bertoncini. Elegant și profi. Deși pe scenă stăteau un candidat la Comisia Europeană, un europarlamentar din altă familie politică (dar care se înțeleg la nivel european pe anumite teme) și un expert, anume directorul Notre Europe-Institutul Jacques Delors. De ce elegant? Pentru că nu au existat gesturi ieșite din comun, ton al vocii ridicat sau discurs politic puternic. De ce profi? Pentru că, în ciuda viziunilor diferite și a clivajelor vizibile, structurarea argumentelor (pentru un terț) te determina să vezi logica ambelor părți. Un lucru este cert: ceea ce i-a adus pe toți în comun la evenimentul organizat de Europuls este apartenența la valorile europene. Păcat că românii sunt puțin atrași de construcția europeană. Mărturisesc, așteptam să văd mult mai mulți studenți. Nu știu pe unde erau, sesiunea nu a început încă, afară nu erau 25 de grade, vacanță nici atât și era zi de luni.

Cu toate că suntem un popor naționalist (excelent, doar în extremă să nu dăm), moderați când vine vorba de toleranță, românii sunt încă departe de Bruxelles la nivel de sentiment de apartenență. Și e de la sine înțeles în condițiile în care se vorbește despre instituțiile europene doar când tratăm absorbția fondurilor, când sunt cazuri de clientelism, nepotism, corupție și așa mai departe. Știm că ”all politics is local”, dar, dragi politicieni, misiunea de educare nu vi-o îndepliniți deloc. Îmi aduc și acum aminte de campania din 2009… temele europene practic inexistente. Sau existente când se vorbea despre… bani.

Conchizând, un singur lucru ar mai fi de menționat: meanwhile, când în niște săli din Palatul Parlamentului existau politicieni care dezbăteau, pasionați fiind, în alte săli, la câteva nivele diferență, ființau alții, din cu totul o altă dimensiune. Oximoronic. 

că tot a venit primăvara 🙂

Imagine

Tinerii, o reformă a gândirii românești

Compendiu de istorie și diplomație

tinar_idei În orașul meu, Arad, se investește tot mai vizibil în palierul socializării intra-culturale. De pildă, astăzi de la orele 18:00 voi participa la o dezbatere despre „Doctrinele politicii românești”, invitatul serii fiind sociologul Barbu Mateescu. Evenimentul se desfășoară sub egida Primăriei Municipiului Arad, în sala mică a Filarmonicii de Stat Arad. Consider că asemenea întruniri sunt mai mult decât binevenite pentru cei interesați de domeniul politologiei. Iar mâine voi avea prilejul să particip la un eveniment cultural, desfășurat sub egida Mișcării Arădene și Pro-urbe, închinat vieții și personalității distinsului istoric arădean, Academician Cornelia Bodea, de la orele 18:00, în Sala Festivă a Colegiului Național „Moise Nicoară” Arad.

Poate vă amintiți, recent făceam apostazia gerontocrației din cultura locală, fapt care mi-a atras și apreciere dar și oprobriul din partea unora care nu înțeleg valorile democratizării acestei țări.  Da, despre asta vorbesc, una dintre valorile democratice asupra căreia România se apleacă tot…

Vezi articol original 685 de cuvinte mai mult

Another check on my visiting list

Azi chiar am un chef de nebun de scris și o să încep prin a vă povesti experiența mea la Bruxelles, una plăcută de altfel, dar nu ieșită din comun. Perioada de vizită a fost foarte scurtă, cu toate astea am reușit să vîd destul de multe încât să-mi fac o părere.

În primul rând, luați-vă o umbrelă! Vremea este, și nu glumesc, chiar deprimantă. De fapt totul stă la latitudinea norilor și la ”cheful de plimbare” al acestora, adică trecea un nor și te nenorocea puțin, cât să-ți intre frigul în oase, mai apărea puțin soarele ”cu dinți” atât cât să-ți facă cu ochiul. Așa că la capitolul vestimentar un trench bun ar fi de folos și niște pulovere cât se poate de pufoase (dacă nu aveți, dați o fugă la City 2, e mall-ul din centrul Bruxelles-ului – stația de metrou Rogier).

Parlamentul European

După ce rezolvați toate chestiunile organizatorice încât să nu vă surprindă prea tare vremea, vă puneți pe vizitat. Prima dată am mers la Parlamentul European. Cine mă cunoaște cât de cât știe că sunt europenistă din fire, deci chiar a fost o mare plăcere să vizitez singura instituție europeană aleasă integral prin votul cetățenilor europeni. După care am reușit să văd și Atomium-ul, unul dintre simbolurile acestui oraș, un fel de relicvă a trecutului cu un aspect futuristic aș spune eu, dar semnificația acestuia nu este alta decât pacea între națiuni, încrederea în progresul tehnic și științific și o viziune optimistă asupra modernismului.

Atomium

 Ceea ce nu trebuie să pierdeți în Bruxelles, pe lângă cele menționate, este centrul vechi al orașului, zona Grand Place, cu o arhitectură nemaipomenită de altfel, care redă o cu totul altă magie a orașului, diferită de partea funcționărească ca să spun așa ocupată de clădirile Uniunii Europene. O să găsiți zeci de magazine pline de ciocolată belgiană (cea mai bună dintre toate) cu toate aromele posibile și imposibile, o să vă pierdeți ochii în vitrinele colorate și nu o să știți pe care să o încercați prima, mie una îmi place ciocolata neagră, cu conținutul cel mai ridicat de cacao, iar dacă mai e și în combinație cu cremă de cafea, de praline sau de hazelnuts e mai mult decât perfect.

Dulciuuuuuuuri

 Vedere din hotel. superbă de altfel. aș fi scris mii de cărți la acea fereastră.

Conchizând, Bruxelles este un oraș liniștit, nu o să dați de prea multe cluburi pe acolo și nici măcar pub-urile nu sunt numeroase, pentru că prevalează resturantele în centrul vechi. Mergeți la shopping până în ora 18.00 pentru că altfel riscați să nu mai prindeți nimic. Mi-a plăcut, dar atât.

PS: grijă cu infractorii 🙂 (de toate genurile, o să-i vedeți singuri)

Până la urmă, Why not to get to know Romania?

Cred că suntem toți de părere că atunci când ne aflăm în afara țării și ne întreabă cineva de unde suntem, în momentul în care îi răspundem că suntem din România singurele lucruri pe care le cunosc despre această țară sunt: Ceaușescu, Castelul lui Dracula, Hagi, Nadia Comăneci și multe alte nume. Dar, deși respectivele nume sunt reprezentative, totuși sunt produsul unei munci ale unor persoane, care, spre norocul sau ghinionul nostru (și aici știți la ce mă refer), ne-au reprezentat țara în afara granițelor (mai puțin Dracula, care e un mit și care nu are nicio legătură cu Castelul Bran sau Vlad Dracul, dar cu care s-a făcut o analogie din alte motive [marketing strategy]), prea puțini sunt cei care știu ce semnifică România de fapt și ceea ce a însemnat înainte de perioada comunismului. Video-ul atașat articolului l-am găsit întâmplător, dar este cât se poate de sugestiv și stimulativ. Până la urmă, Why not to get to know Romania?, lăsând la o parte presa internațională manipulată și anumite aspecte negative din spațiul politic din ultima vreme.

Eu mereu încerc să-mi promovez țara … voi?

PS: here you can see how wonderful Romania is!

sursă video: http://www.youtube.com

Se cam pierde sensul democrației sau … probabil există percepții diferite asupra acesteia până la urmă.

Nu am fost niciodată radicală în discursuri și nici nu voi tinde să fiu (cu excepții când vine vorba de persoana mea). Citind atent presa (cum o fac de obicei) pentru că mă interesează ”labirintul politic românesc”, titlurile cu boicotul președintelui demis m-au … (și voi folosi aici un verb pe care nu prea obișnuiesc să-l utilizez) dezgustat. Se vorbește despre boicotarea referendumului de parcă ar fi un eveniment banal, căruia nu i se acordă mare importanță și care nu ar avea nici un efect asupra politicii românești. Precum celelalte alegeri locale, parlamentare, prezidențiale și cele pentru europarlamentari, referendumul este ocazia prin care cetățeanul își exercită dreptul de a vota. Și atunci mă întreb eu (cetățeanul necunoscător și turmentat) : de ce se plimbă o flacără a democrației în toată țara când declari ca boicotezi alegerile? Se cam pierde sensul democrației sau … probabil există percepții diferite asupra acesteia până la urmă.

Image

Citeam astăzi despre un grup de intelectuali care au trimis o scrisoare deschisă către  Președintele Consiliului European, ES Herman Achille Van Rompuy Președintele Comisiei Europene ES Jose Manuel Durao Barroso, Vice-Președintele Comisiei Europene ES Viviane Reding, Comisarul European pentru Afaceri Interne ES Cecilia Malmstrom, Secretarul General al Comisiei Europene Dna. Catherine Day, intelectuali printre care se numără și profesori ai Facultății de Științe Politice din Universitatea București precum Conf. Dr. Mihai Chioveanu, Prof. dr. Zoltan Rostas, Prof. dr. Stelian Tănase, Prof. dr. Florin Turcanu sau Prof. dr. Laurenţiu Vlad, a căror părere mă preocupă. Nu sunt genul de persoane care să-și pună semnătura pe un document care să nu aibă veridicitate sau care nu ar transmite un mesaj esențial (vezi scrisoarea aici). Nu s-ar trage un astfel de semnal de alarmă dacă nu ar fi cazul, ceea ce mă îndeamnă să vă informez și pe voi că acele puncte pe scurt menționate în scrisoare nu sunt chiar întruparea flăcării democrației. S-a vorbit atât de mult despre încălcarea statului de drept, de subminarea democrației, de neconstituționalitate, de plagiat, dar ne place atât de mult să ”uităm”, să lăsăm trecutul în urmă.

Așadar, cred că e cazul să ieșim la vot! Să ieșim la vot pentru că avem acest drept și această responsabilitate, indiferent că e DA sau NU pentru demitere. Există o condiție ca acel referendum să fie validat, iar boicotarea alegerilor după cum am spus, nu e o soluție. Vreți democrație? Ei bine, participați la această democrație. Dacă nu prin alte modalități, măcar prin vot. E apelul pe care îl fac tuturor persoanelor pe care le cunosc, e necesar să conștientizăm semnificația votului. Trebuie să dinamizăm democrația începând cu noi.