Fain și smart. ”Deloc” greu. Romenglish as usual.

Știu că nu există, astăzi, respect în politica din România. La fel cum știu că nu există respect pentru cei din jurul nostru în multe dintre cartierele orașelor României. Știu, din păcate, că sunt mulți care nu au nici măcar respect de sine, să nu vorbim despre perseverență, viziune asupra propriului viitor sau alte valori.

Citești news feed-ul, sau, ca orice persoană informată, accesezi site-ul vreunei agenții de presă pentru a urmări flow-ul de informație. Cred că e un pas mare să își facă cineva timp pentru acest lucru, nu mai vorbim despre selectat informația, adică despre citit editoriale, specialiști, experți and so on. Deja presupune o resursă de timp alocată, în teorie, unor informații care vin dinspre surse sigure, de calitate și foarte bine argumentate. Încă un pas înainte. Dacă vorbim deja despre cărți citite într-un anume domeniu sau research, chiar și din pasiune, deja este ambiție și ne îndreptăm către niveluri superioare.

Antitetice într-o anume măsură paragrafele anterioare, nu? Am plecat de la lipsa de respect în propria persoană gândindu-mă la ambiția unora de a-și atinge obiectivele. Și eu vreau să-mi ating obiectivele, dar gradual, prin muncă și seriozitate. I think big and each one of you should do the same. Și tocmai pentru că gândesc așa și nu am făcut derogări de la astfel de principii, ca să folosesc termeni specifici, am avut de câștigat. Și nu e paradoxal, deloc chiar. Pentru că există o brumă de persoane, cu care, dacă ai norocul să te înconjori, îți dai seama singur (indiferent că interacționezi zi de zi cu politicul) că se poate și altfel. Vă vine să credeți că la sintagma populară băiat/fată fain/ă poți să adaugi și cuvântul (împrumutat, recunosc, dar des utilizat) smart? (pe principiul: ”da, îl știu, e băiat bun. plus că îl duce capul.” aka nu te joci chiar așa cu el, iar proverbul românesc ”când ești bun, ești luat de prost” practic devine istorie)

Da, se poate! (parafrazând). These are the relaxed guys. Care nu se uită în stânga sau în dreapta, ci înainte. Care nu vorbesc la colțuri, ci în față, spunându-ți elegant că … nu ești un cretin, dar că momentul nu este favorabil și că există niște nuanțe de compatibilitate (nu, nu aia de care auziți des la televizor) pe care nu le identifică la persoana ta. Cei faini și smart vor face diferența în viitor, tocmai datorită perspectivei asupra vieții, a competitivității fair pentru că sunt conștienți că o pot câștiga, datorită moderației și unui caracter bine definit. Acestea sunt persoanele care nu se gândesc că li se permite totul just because, ci pentru că își cunosc structura solidă, fără să-și identifice situațiile cu un domino, ci mai degrabă cu un ceas elvețian. Ei sunt oamenii creativității și inovației, pentru care respectul de sine și față de tot ce îi înconjoară e by default, și observ că răsar pe ici pe colo.

Ei nu sunt reactivi, ei sunt proactivi, ei nu au așteptări mari decât de la propria persoană, de aceea nu vor fi dezamăgiți, ei nu vor intra și ieși din viața ta precum trec anotimpurile, și dacă o vor face, cu siguranță vei rămâne cu o experiență memorabilă. Ei sunt cei care, nu răsar și apun în 24 de ore, ci rămân stele pe cer.

Unii promovează mai eficient propriul exemplu, alții nu. Dar devin din ce în ce mai mulți și ei vor avea dificila misiune de a educa României în următoarele decenii. Asta dacă nu se hotărăsc între timp, din cauza faptului că acasă lupta nu e numai cu sistemul, că s-ar putea să se dedice (wow) chiar hobby-ului din tinerețe și să le fie mai ușor să își deschidă un butic pe una dintre străzile Barcelonei, să lucreze într-un atelier vechi de încălțăminte și să învețe adevărata meserie de la un pantofar italian, să stăpânească atât de bine arta gătitului fructelor de mare încât să ajungă să gătească pentru clienții vreunui restaurant de pe Coasta de Azur sau să scrie pentru unul dintre cele mai citite ziare londoneze. Acestea sunt visuri,  pe care mulți și le-au împlinit. Din păcate, nu acasă.

Lupta e cu tine însuți, cu perseverența ta, cu păstrarea principiilor, cu acceptarea realității, dar contribuind la schimbarea ei, cu inner demons în zilele cele mai proaste sau când dai de gustul puterii, cu conștiința de sine și mai ales lupta cu un”nu” spus la timpul potrivit. Unii ajung să plece de la premisa asta în politică, alții în medicină, alții în învățământ. No more dominos, but precision and predictability.

Try to analyze yourself. And then take it step by step. After a while, forward gets to be your  path. Less ups and downs.