O zi de luni. recharging batteries.

Și pentru că am promis că revin cu impresiile de la Eurosfat, mă apuc să scriu de zor. Săptămâna a început cu un eveniment care, dacă încă nu aveai în sânge nicio fărâmă de valori europene, cu siguranță, în urma vizionării dezbaterilor și a analizării discursurilor, ai fi început să meditezi puțin la îndoiala pe care o aveai de a nu merge la urne pe 25 mai.

Esența discursurilor, calitatea dezbaterilor, argumentarea ideologică a votului în Parlamentul European, explicarea politicilor europene și dezbaterea unor teme delicate transformate în teme de campanie nu puteau decât să te inspire și să-ți spui în sinea ta: there is still hope.

Am participat la mai multe panel-uri, dar de departe cel mai breathless a fost cel despre stat de drept și democrație. Europarlamentarii prezenți au fost: Cristian Preda, Norica Nicolai, Monica Macovei și Cătălin Ivan. Nu cred că vă puteți imagina ce a ieșit. Niște scântei desigur, un om bine pregătit pe justiție, încă unul pe știință politică, una dintre femeile care au făcut-o pe Viviane Reding să-i pară rău că a cunoscut-o, și, în cele din urmă, un social – democrat, care, pentru un purtător de cuvânt, m-aș fi așteptat la intervenții mult mai bine structurate și argumentate. Alt panel, în care speakeri erau Siegfried Mureșan, Adina Vălean și Dan Nica și în care se discuta despre ieșirea din periferia economică a UE. Ei bine, cred că aș fi preferat să ascult mai mult experții în domeniu în această dezbatere. A fost puternic politizată (și prima a fost), dar s-a focusat mult mai mult pe acest aspect, ceea ce nu a făcut decât să transforme tema într-un fade. Scurtă concluzie: degeaba provii din administrație publică centrală (highest rank), presupunându-se că tu elaborezi și implementezi strategii, politici dacă, în calitate de candidat la PE, nu le comunici corect, nu vii cu facts și informațiile pe care le furnizezi nu sunt conforme cu realitatea. Pe de altă parte, să fii ”născut și crescut”  în spiritul european, provenind din sfera tehnocrată, cu un background recunoscut deja la nivel comunitar și o vârstă cu puțin peste 30 de ani, who showed up from the middle of nowhere și lansat în spațiul public ca și înlocuitor al Ebei, nu pot spune că mi-a displăcut. Dar, audiența în sala respectivă nu era chiar electoratul, cu alte cuvinte comparațiile simpliste din discurs nu știu dacă au avut finalul dorit.

Ultimul panel, dar nu cel din urmă, cu Guy Verhofstadt, Corina Crețu și Yves Bertoncini. Elegant și profi. Deși pe scenă stăteau un candidat la Comisia Europeană, un europarlamentar din altă familie politică (dar care se înțeleg la nivel european pe anumite teme) și un expert, anume directorul Notre Europe-Institutul Jacques Delors. De ce elegant? Pentru că nu au existat gesturi ieșite din comun, ton al vocii ridicat sau discurs politic puternic. De ce profi? Pentru că, în ciuda viziunilor diferite și a clivajelor vizibile, structurarea argumentelor (pentru un terț) te determina să vezi logica ambelor părți. Un lucru este cert: ceea ce i-a adus pe toți în comun la evenimentul organizat de Europuls este apartenența la valorile europene. Păcat că românii sunt puțin atrași de construcția europeană. Mărturisesc, așteptam să văd mult mai mulți studenți. Nu știu pe unde erau, sesiunea nu a început încă, afară nu erau 25 de grade, vacanță nici atât și era zi de luni.

Cu toate că suntem un popor naționalist (excelent, doar în extremă să nu dăm), moderați când vine vorba de toleranță, românii sunt încă departe de Bruxelles la nivel de sentiment de apartenență. Și e de la sine înțeles în condițiile în care se vorbește despre instituțiile europene doar când tratăm absorbția fondurilor, când sunt cazuri de clientelism, nepotism, corupție și așa mai departe. Știm că ”all politics is local”, dar, dragi politicieni, misiunea de educare nu vi-o îndepliniți deloc. Îmi aduc și acum aminte de campania din 2009… temele europene practic inexistente. Sau existente când se vorbea despre… bani.

Conchizând, un singur lucru ar mai fi de menționat: meanwhile, când în niște săli din Palatul Parlamentului existau politicieni care dezbăteau, pasionați fiind, în alte săli, la câteva nivele diferență, ființau alții, din cu totul o altă dimensiune. Oximoronic. 

că tot a venit primăvara 🙂

Imagine

Anunțuri

Un gând despre „O zi de luni. recharging batteries.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s