Despre conformismul nociv

De cele mai multe ori ne place să identificăm soluțiile problemelor, dar puțini sunt cei care se uită la cauze. ba chiar, în ultimul timp, unii ajung să  inventeze soluțiile și apoi problemele, din lipsă de … sinapse. Criticăm mereu, ironizăm și tindem spre sarcasm, recunosc, chiar și eu câteodată. Dar, critica poate fi constructivă, ironia poate fi chiar eficientă în momente cheie, iar sarcasmul poate reprezenta un semnal că întreci măsura. deci există și partea plină a paharului. Anyway, I am not totally on the dark side yet. 

4c2750f2477b433e6d1ab7e2d22b8f2b

Despre onoare și demnitate s-a vorbit foarte mult zilele acestea prin demisia lui Crin Antonescu prin funcția de președinte al Senatului. Și da,  pe lângă mișcarea excepțională pe care a făcut-o, le-a arătat tuturor că sunt politicieni pentru care legitimitatea este esențială. Îmi pare rău că nu am fost de față să văd expresia tuturor celor care au rămas acum la putere. Pentru cei care studiază și analizează domeniul, ”spinning-ul” de data aceasta nu a mai avut niciun efect. Nici consultanții politici, nici sondajele perfect elaborate, nici experții în comunicare nu cred că aveau prea multe bănuieli despre această demisie. ca să nu mai vorbim despre încercarea eșuată a domnului Zgonea de a transmite un mesaj ”grav” despre președintele PNL. (get real, he only made us laugh). și din nou aud voci care vorbesc despre orgoliu, impulsivitate, despre procente la alegerile care urmează, despre ”sinucidere politică”. ei bine, vorbiți în continuare. cert este că PNL-ul poate intra în campanie cu fruntea sus și cu respectul de care a dat dovadă până în ultimul moment atât față de foștii aliați, cât și față de alegători. În sfârșit se vor putea promova cu adevărat multele măsurile liberale, economice în special și nu numai, pe care acest partid ar fi trebuit să le susțină de la primul moment al intrării la guvernare. Dar așa e cu alianțele astea, dacă nu reușesc ”prietenii” să te blocheze în guvern, la nivel de semnături și chestiuni birocratice, o vor face cu siguranță la nivel de parlament; până la urma asta este misiunea comisiilor, ca ”specialiștii” să vină cu niște amendamente ”pertinente, care să reprezinte voința poporului pe care îl reprezintă”.

Dar să revenim la tema pe care voiam să o ating: educație și profesionalism, că despre realpolitik … pe alte canale.  Vorbeam de critică câteva rânduri mai sus și nu pot decât să scriu aceleași vorbe pe care le spun tuturor mereu: pe lângă faptul că educația și practica mai apoi ne fac să devenim profesioniști în ceea ce facem, ne fac în același timp să devenim critici. cu noi înșiși în primă măsură și apoi cu cei din jur. eu cred că am ajunge mult mai departe cu o societate civilă critică, dar eficient, nu critica absolut penibilă și foarte comodă a multora. 

Cum ar fi să avem mult mai mulți lideri de opinie specializați, mult mai mulți tehnocrați în sistem, olimpici care să nu părăsească hotarele, o presă liberă și nu jurnaliști de investigații care scriu la comandă, o cultură românească care să nu ajungă să fie guvernată de reprezentanții altei culturi, o populație care nu folosește ca instrument de informare doar televiziunea (manipulatoare), oameni de management în instituțiile publice, elite promovate acasă și nu după ce altă națiune le descoperă ”talentele” și așa mai departe? Cum ar fi să nu ne mai complacem situațiilor și să facem de exemplu grevă din cauza personalului nespecializat care lucrează în departamentele de servicii din instituții publice? că tot ne plângem toată ziua de cozi interminabile și răspunsuri incomplete date de angajații din instituțiile publice. dar nu, preferăm să ieșim în stradă în ultimă instanță și chiar dacă se ajunge la capătul răbdării. și capătul răbdării însemnând tăieri de la bugetul de stat sau noi taxe. cum ar fi să-l faci pe angajatul ăla din minister să-i pară rău că nu a știut să-ți răspundă la întrebare, dar îl determini să nu-i mai facă același lucru și celui care sună după tine?  

eu nu am auzit  cred că niciodată oamenii să vorbească despre transparență, în schimb, îl folosesc diverși în discurs numai pentru a da bine, dar nu prea mult ca să nu înceapă să fie dorită. Cred că Victor Alistar e ”the one and only” pe această temă, sau cel puțin teoretic, că practic…. life is full of surprises.

 Paradox, am considerat, mult timp, că un parlament și un guvern eficiente, un sistem educațional măcar la jumătatea nivelului occidental,  vor reprezenta factorii care determină educarea și mai ales informarea corectă a populației. Dar de câțiva ani încoace speranța tot în societatea civilă îmi rămâne, fiindcă nimic nu s-a prea schimbat. păcat că e prea slăbită și dezinteresată. sau mă rog, interesată de scandaluri și alte subiecte tabu. dar o societate civilă educată în spiritul democrației, bineînțeles.

Ah, și încă o chestie pe care refuz să o înțeleg. suntem primii la folosit aplicații, noi tehnologii, dar mulți o fac pentru că ține de… ”normalul din ziua de azi”?  deja observ niște stereotipuri care se creează. dar constat că unii habar nu au pentru ce au fost inventate unele lucruri, ci doar se conformează unui model social. go on, do that thing. limitați-vă la share-uri pe facebook și alte instrumente de comunicare, dar alea sunt egal cu zero. mai trist pentru voi o să fie când vă plictisiți și vă puneți întrebarea: de ce? și acolo se termină tot. sunt mulți care încă nu pot răspunde la această întrebare cu un ”pentru că” convingător, pe cale de consecință ne confruntăm și cu o gravă lipsă de argumente. dar nu prea au ce să învețe, când pe posturile noastre de televiziune invitații efectiv urlă atunci când simt că pierd din teren ori la 2 secunde după ce își pierd răbdarea sau atunci când interlocutorul (spre nefericirea celuilalt) chiar are mai multă dreptate. nu deschid subiectul profesorilor care ne pleacă mult spre vest. avem lacune la capitolul educație, implicit la capitolul argumentare, iar eu îmi doresc critică. vreau cam multe, nu?

da, e o aventură totală. dar îmi place. și mai ajung să mă lupt cu mine însumi. cu autocontrolul, cu sarcasmul care  poate atinge cote înalte pe bază de oboseală sau nervi. cert e că nu o să mă conformez niciodată. (și e excepția mea de la ”never say never”). În schimb, o să-i compătimesc pe cei care o fac. nu o să mă las de citit, nu o să mă las de cercetat ambele părți ale adevărului și I won’t let my brain to be washed.

I’d rather be like a lion in a cage and fighting for my freedom of thought.

Și pentru că frumos ar fi nu doar să comentez, ci să vin și cu sugestii:

criticalthinking

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s