Back in business

Ei bine, se pare că a trecut mult timp de când nu am mai scris. urât din partea mea, având în vedere că aveam multe de împărtășit cu voi. dar devine din ce în ce mai greu, când hotelul devine a doua casă sau ajungi la părinți (a treia casă) și te-ar sechestra o săptămână fără laptop și calculator.

ei bine, azi vorbeam cu un drag coleg de la CSL care îmi spunea că, prin multele lui peripeții bucureștene (el fiind din mult iubitul Ardeal), a fost surprins să vadă că lumea avea reacții ciudate la cuvintele ”mulțumesc” și ”vă rog”, apropo de un post vechi de-al meu pe Facebook în care spuneam că îmi e dor de oamenii care spun „bună ziua” și „multumesc” nu pentru că ar avea un motiv, ci pentru că îl respectă pe cel din fața lui la fel cum se respectă pe sine. În aceeași conversație, începusem să-mi aduc aminte de zilele, minunate de altfel, petrecute la țară. Cert e că nu am apucat decât vreo 4-5 veri la rând să ajung pe acolo, dar au fost suficiente încât să-mi dau seama că trebuie să muncești ca să obții ce vrei și că există (încă) cei 7 ani de acasă. ah, și că oamenii mai au cuvânt.

copilăria urbană a fost cu mult diferită față de ceea ce trăiam acolo, dar oricum eu am fost mai wild by blood, I guess. Apoi mi-am adus aminte de Cluj, alt oraș extrem de drag mie. în București nu cred că am intrat în vreun cămin (nu pentru că nu aș fi vrut, cred nu am avut ocazia), dar în Cluj sigur am fost. a fost suficient încât să-mi dau seama că studentul de Cluj nu e același lucru cu studentul de București. Cred că dacă ești o persoană cu o stare de spirit puternic influențată de ceea ce te înconjoară, ”mica” junglă nu cred că e cea mai adecvată. Nu cred că murmurul din Embassy Lahovari ar fi același cu Toulouse din Cluj. not even close. aici ai impresia că ești mereu pe fugă, într-o permanentă competiție (în gol aș spune eu), zero atenție la detalii și multă superficialitate. pe de altă parte, Bucureștiul te poate motiva și acesta cred că e unul dintre puținele motive pentru care ai locui aici. te motivează să fii hiperactiv, să fii proactiv, să îți ridici standardele și să lupți pentru țelul pe care l-ai avut când ai hotărât să vii aici. un singur risc ar fi: să nu ”uiți” între timp de ce ai venit.

and for the record, nu uitați de ”bună ziua”, ”mulțumesc” și ”te rog”. poate părea hilar, dar nu este. ci reprezintă încercarea de a respecta promisiunea pe care ți-ai făcut-o ție însuți: doar prin exemplul propriu îi determini și pe ceilalți să facă același lucru.

A

Image

Anunțuri

2 gânduri despre „Back in business

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s